New Years Resolutions

E acea perioadă din nou. „The most wonderful time of the year” cum ar spune unii. Nu pot să contest asta, se apropie Crăciunul, e o perioadă foarte frumoasă. Există multe planuri pentru vacanță, pentru reuniuni de familie, pentru cumpărături, cadouri pentru cei dragi.

Mă las mereu prinsă în vraja asta, îmi place să merg la cumpărături, să fac oamenii dragi mie să zâmbească, plus că nu pot niciodată să rezist decorațiunilor și tuturor tradițiilor din perioada asta. Cu toate acestea, există ceva de care nu mă pot ține niciodată. Promisiunile pentru noul an. Nu sunt genul de persoană care să își facă liste întregi de lucruri pe care vrea să le îndeplinească, dar am avut momente în care făceam anumite planuri pentru anul viitor, tot cu scopul de a evolua ca persoană. Nu îmi aduc aminte câte dintre ele le-am urmat, și dacă nu îmi aduc aminte probabil că nu sunt foarte multe. Tocmai de aceea, anul acesta am decis că e nevoie de o schimbare. Când am realizat că nu mă pricep să țin promisiuni față de mine, am conștientizat că nu e nevoie să fac asta pentru a mă asigura că mă țin de cuvânt. De obicei, sunt destul de norocoasă ca lucrurile să se întâmple în viața mea exact așa cum am nevoie, dar la momentul potrivit. Mi-am dorit de foarte multe ori lucruri care nu se întâmplau și nu înțelegeam de ce tocmai mie nu mi se pot îndeplini dorințele. Problema era că nu erau dorințele potrivite. Mereu am fost ferită de lucrurile care nu sunt pentru mine, chiar dacă nu mi-am dat seama de la început și chiar dacă nu îmi plăcea rezultatul în momentul respectiv. Tocmai de aceea, am învățat că nu e necesar să dau mereu totul din mine pentru lucruri care e posibil să nu fie cele mai bune pentru mine, sau care nu îmi vor oferi satisfacția pe care o așteptam eu la început.

Așadar, pentru anul 2019, mi-am făcut o singură promisiune. Aceea de a fi atentă la lucrurile din jurul meu și de a învăța să accept faptul că nu toate lucrurile pe care mi le doresc sunt cele mai bune pentru mine, iar dacă îmi doresc ceva și nu voi avea parte de acel lucru, este doar din cauză că mă așteaptă ceva mai bun în viitor.

Vacanță în Aallen

Anul 2016 dacă îmi aduc aminte corect. Am avut deja parte de evenimente nefericite pe drum, am vorbit despre ele în articolele anterioare, dar s-a încheiat șirul de ghinioane când am ajuns în Aallen. Nu am mai așteptat până la saturare în aeroport sau în gară, a decurs totul așa cum trebuie. La un moment dat începusem să mă îngrijorez pentru că prea mergea totul cum trebuie.

Trecând peste aspectele organizatorice, era prima dată când am fost acolo. Este un orășel destul de micuț situat la aproximativ 4 ore de Munchen. Ne-am simțit foarte bine, am avut atât de multe locuri de vizitat și mai mult decât atât, am petrecut foarte mult timp în natură. Cu așa peisaje nici nu îmi venea să mă duc altundeva. Aproape în fiecare zi mergeam altundeva. Nu aveam o destinație anume, pur și simplu plecam și vedeam unde ne duce drumul. Am mers foarte mult perioada cât am stat acolo, ceea ce a fost foarte bine pentru mine. Într-o oarecare măsură a fost interesant să văd cât de repede obosesc urcând dealurile respective. Am ajuns la concluzia că am o condiție fizică foarte proastă ceea ce a fost foarte eye opening pentru mine ca să zic așa. Am realizat că viața pe care o duc acasă nu este neapărat una potrivită pentru mine și că ar fi indicat să fac o schimbare. Nu mi se părea neapărat normal să ajung în vârful dealului și primul lucru pe care să îl fac e să caut o bancă pe care să mă așez. Vacanța asta a fost benefică pentru mine din mai multe puncte de vedere. Am trăit câteva experiențe noi, am făcut câteva lucruri pe care nu mă gândeam că le voi face, dar tocmai asta e frumusețea unei vacanțe de genul. Pe lângă faptul că mă bucur de relaxare, pot să și realizez unele lucruri, să conștientizez că e nevoie de anumite schimbări sau să fac o listă cu lucrurile pe care mi le doresc și să fac planurile necesare pentru a le pune în practică.

Asta m-a bucurat mereu la vacanțe. Cel puțin în cazul meu, am avut mereu ocazia să mă focusez o perioadă asupra persoanei mele și am avut mereu de învățat câte ceva nou despre mine. De la faptul că descopăr unele lucruri până la momentul în care realizez că lucrurile nu stau așa cum credeam eu din anumite puncte de vedere și că pot face ceva ca să schimb asta. O vacanță pentru mine reprezintă relaxare și reculegere, și faptul că am petrecut câteva zile în acest mic orășel, a fost exact ce am avut nevoie.

Favourite movies

Îmi aduc aminte de parcă ar fi fost ieri. Nu știu câți ani aveam, surprinzător acesta este un detaliu care îmi scapă, dar îmi aduc aminte filmul. Îmi aduc aminte că eram destul de mică și am văzut pentru prima dată un film de genul de la început până la sfârșit. A fost extraordinar, mi-a plăcut atât de mult încât de atunci l-am mai văzut de cel puțin 20 de ori și mă uit mereu cu aceeași plăcere.

„The fifth element”, despre el vorbesc. Nu știu exact care a fost motivul pentru care am fost atât de impresionată de el, dar probabil e legat de faptul că avea un subiect foarte interesat, nu mai auzisem de niciun film asemănător până atunci, avea o mulțime de efecte speciale, care pe atunci erau impresionante. Îmi aduc aminte că la un moment dat ajunseseră părinții mei să râdă de mine pentru că voiam mereu să văd filmul, indiferent de momentul zilei, dacă era alt film, nu conta, acela era mereu prioritar. În aceeași categorie se încadrează și „Home Alone”. De când am văzut prima dată filmele, pentru că primele două din seria „Home Alone” sunt cele mai bune, nu mai există Crăciun fără ele. Fac parte din nou din seria filmelor pe care aș putea să le văd la nesfârșit și nu m-aș sătura. Sunt foarte rare filmele care reușesc să îmi transmită o stare de genul, să știu deja ce urmează și tot să aștept momentul respectiv și să mă bucur la fel de tare ca prima dată de el.

Am fost mereu de părere că un film bun îl poți citi din primele 10 minute. Dacă până atunci nu a reușit să atragă atenția, nu e ce trebuie. Am și avut momente în care nu am reușit să fiu captată de filme nici după jumatate de oră, tocmai de aceea am dezvoltat acest sistem. Dacă după 10 minute nu îmi doresc să știu care e finalul filmului, renunț, pentru că nu are rost să investesc timp în ceva ce nu îmi face plăcere. Filmele menționate mai sus cu siguranță nu se încadrează aici, pentru că am fost captivată încă de la primele cadre. Sunt convinsă că este un factor important și faptul că eram mică și mai ușor de impresionat, dar trecând peste aceste detalii, vor rămâne mereu pe lista filmelor mele preferate.

Music&Words

Nici nu e nevoie de cuvinte din punctul meu de vedere. Nu e nevoie de o explicație lungă care să demonstreze de ce sunt lucrurile așa cum sunt pentru mine. Sunt fericită, ascult muzică pentru că mă ajută să îmi mențin starea, să o îmbunătățesc, și ocazional să o transmit și altora. Dacă sunt tristă, ascult muzică pentru că mă ajută să depășesc problemele, și să îmi revin în forță.

Vorbitul nu mereu ajută. Da, toată lumea spune că trebuie să comunici pentru a putea înțelege problema cu adevărat și în acest fel este mai ușor să o depășești. Sunt de acord, dar nu în toate cazurile se aplică. Câteodată tot ce vrei este să stai cu gândurile tale. Să nu auzi alte păreri din exterior, să nu te simți influențat de nicio altă persoană. În aceste cazuri, muzica este mereu acolo. Eu am foarte des momente când simt nevoia să mă eliberez de anumite gânduri dar nu îmi doresc neapărat să le împărtășesc cu cineva. În momentele de genul ascult muzică. Simt că pot să gândesc puțin mai limpede, îmi pot pune ordine în gânduri și îmi dau o stare de bine.

Exact același sentiment îl am și când vine vorba de scris. Pot face atât de multe când scriu, mă pot descărca de atâtea gânduri și e foarte util câteodată, pentru că nu e mereu necesar să împovărez pe altcineva cu problemele mele. Este ca și cum aș avea o conversație cu mine, dar pentru că pun totul pe hârtie face să pară mai puțin ciudat. În sensul că nu vorbesc singură, scriu (so I’m not crazy). Nu am fost niciodată genul de persoană care să poată ține un jurnal sau care să poată documenta organizat o anumită experiență, nu. Unele lucruri nu simt nevoia să le comunic, să le împărtășesc și nici să existe vreo urmă scrisă despre ele prin vreo agendă. Dar cu toate acestea, am momente când pornesc cu gândul de a scrie despre vreun gând sau o problemă, și nu mă mai pot opri, sau mă trezesc zece pagini mai târziu întrebându-mă cum am ajuns acolo.

Dacă m-ar întreba cineva vreodată care sunt lucrurile la care nu aș putea să renunț niciodată în viață, sunt exact acestea două.