De curând 23…
Despre timp ce să spunem? Că trece, că nu se întoarce, că nu se oprește. Pare-se suficiente motive să “carpe diem“. La 23, ai impresia că ești la început de “veșnicie”. Că vârsta bunicilor tăi e la ani lumină depărtare de tine. Cei de 30 de ani deja joacă-n altă ligă.
În treaba cu relativitatea, am putea încadra și timpul. Pentru fiecare trece în mod diferit. Înțelegem să îl folosim cum știm mai bine: îl folosim pentru noi, îl dedicăm altora. Se spune că a oferi cuiva din timpul tău este unul dintre cele de mai de preț daruri. Cât se poate de justificat, având în vedere caracterul irecuperabil al timpului.
Mă gândeam așa…cum la fiecare etapă a vieții mele spuneam “abia aștept să termin (etapa curentă în care mă aflam) și să ajung la…/să încep…(etapa ce avea să urmeze)”. Abia acum, îmi dau seama că tot ce așteptam să înceapă venea la pachet și lucruri care mi-au displăcut și mai ales, că mai întotdeauna, orice următoare etapă a fost treptat mai dificilă decât cele anterior încheiate. Ca să privim partea bună a lucrurilor, conform zicalei “ce nu te omoară, te întărește”, după fiecare experiență, învățăm, fie că o facem din greșeli-ale noastre/ale altora, fie că ne bucurăm de faptul că lucrurile au ieșit așa cum ne doream.
La “grădi” voiam la școală, fiindcă părea totul mult mai “palpitant”, în curtea școlii. În timpul liceului, îmi doream să merg la “facultă”, să plec de acasă, să fiu cât mai pe cont propriu, să am toată libertatea. Ai înțeles ideea…am vrut mereu să mă fac om mare…nu am știut ce mă așteaptă :)). Dacă aș fi știut, făceam un bis la anii de grădinița…la fiecare an, adică.
În fine…voiam să ajung la:
- X: “câți ani ai?”
- TU: “20 și….”
- X: “Tânăr. Ce viață frumoasă trebuie să ai!?”
Posibil să greșesc parte din afirmațiile ce urmează, dar e ok, îmi asum și le susțin pe toate vorbind din perspectiva vârstei de acum.
Înainte de toate, aproape nimic din ce se întâmplă în viața mea, la acest moment, nu este și nici măcar nu pare să se îndrepte înspre a fi cum “îmi imaginam” la 17-18 ani. Cum să fie la vârsta asta? Să fie în funcție de posibilități, zic :)). Uite, eu o să prezint lucruile din perspectiva tânărului de rând. La 23 de ani, eu zic că așa: se lasă cu responsabilități. Nu asta ar fi problema. Partea grea e atunci când trebuie sa gestionezi situații pentru care nu ai fost pregătit, pe care nu le-ai anticipat ever, despre care poate nu ți-a vorbit nimeni. Par a fi de nicăieri. Oricum, prea puțin important de unde sunt, nasol e că sunt. Și mai nasol, că sunt ale tale și nu mai ești acasă să te ajute mami și tati, să te ajute adică să te substituie. Trebuie să le faci față, să le și rezolvi, să faci să se și încheie cu bine. Ai atâtea de făcut și toate cu “trebuie”. Uneori și cu “exclamation mark”. Ai multe roluri de îndeplinit chiar și la vârsta asta: copilul părinților tăi, studentul/a, colegul/a de serviciu, prietenul/a, iubitul/a, lista ar putea continua, dar mă voi opri ca să nu sune copleșitor..așa cum se dovedește a fi, de multe ori, în realitate. Experiența de viața lipsește, desigur. Nici financiar nu poți spune că ești în cea mai profitabilă etapă a vieții tale.
De multe ori, trăim niște momente și nu suntem conștienți că nu se vor mai repeta. Personal, mereu am fost cu gândul la ce are să se întâmple. Planuri peste planuri, calcule peste calcule, scenarii pentru toate genurile de film. Nu știu de tine, dar, din când în când, mă poziționez în exterior și am impresia că de cele mai multe ori, îmi ocup prezentul cu proiectele de viitor, care până la urmă, nu se concretizează întru totul. Fiindcă nu mereu, sau poate de foarte puține ori, se întămplă să decurgă totul așa cum am așteptat.
Așadar, dragi “deja oameni mari”, fiți blânzi și îngăduitori cu noi și nu uitați că și pentru voi a existat un astfel de început sau ceva asemănător. Certați-ne să învățăm, nu să ne simțim inferiori vouă. Faceți din noi oamenii mari de care să fiți mândrii! Noi vrem să știți că de multe ori, viața nu e deloc așa cum ne-am imaginat, că și pentru noi situațiile pot fi foarte dificile. Că responsabilitățile pe care le avem sunt, pentru noi, la fel de mari și importante ca ale voastre.
Pentru adulții de azi, de la generația adulților în devenire! ^^
