Daca eşti un “perfect”, un “fără de cusur”, articolul ăsta nu e chiar pentru tine.
Eu vorbesc cu ăştia, restu’… Mai câte un moment neconfortabil spre penibil. Mai o gafă. Mai o greşeală. Mai un eşec ce ne face notorii. Aşa…nişte normalităţi, aş zice eu. Dar, pe care noi-ăştia “obişnuiţii”-nu ni le asumăm mereu, ne mai ascundem după deget, ne mai găsim scuze, ne mai justificăm. Da’ de ce să reacţionăm aşa?! Da’ ce are dacă am greşit!? Si dacă am avut un momemt penibil? Sau totuşi, dacă am dat-o în bară?
Am facut-o şi eu…cu siguranţă încă o fac. M-am gândit că deocamadată, e suficient doar sa conştientizez:)). Glumesc! Chiar ar fi cazul să ne asumăm tot mai mult ce se întâmplă cu vieţile noastre, nu în sensul de a ne justifica. Nicidecum. Dar, să ne recunoaştem nouă: “Ok, am facut aşa, trebuia altfel, am dat-o-n bară. Aia e. Hai să învăţ ceva din asta”.
Cine-s alţii să ne judece, să ne catalogheze?! Am mai spus-o şi ar trebui, din punctul meu de vedere, să fie o regulă general valabilă: poţi face ce vrei, atât timp, cât eşti pregătit să iţi asumi răspunderea.
Dacă ai greşit, e ok. În general, cele mai multe din greşeli se repară. Poate nu în totalitate, uneori, poate nu în timp util. Dar, ce crezi!? Greşeala e o pură dovadă a naturii noastre umane şi a faptului ca am încercat ceva şi desigur, că nu am facut-o cum trebuia:)). Dar, e ok.
Personal, eram o “queen drama”. Nenumaratele mele mici greşeli au fost pentru mine medii spre tragice:)). Şi uite aşa eram consecventă în a mă certa. Şi în loc să mă educ să fiu tot mai responsabilă, făceam exact opusul replicii:”do not presure”. Aşadar, nu faceţi ca Mihaela! Şi cu eşecurile e cam aceeaşi situaţie. Am auzit că mulţi din oamenii aştia de succes au avut parte de măcar un eşec. Până şi eu am avut parte, şi nu sunt tocmai un om de succes.(dar, este doar o chestiune de timp😎). Iar momentele penibile….nici nu cred ca ar trebui sa le atribuim aşa conotaţii negative. Nu ştiu voi, dar eu, mă amuz copios, amintindu-mi tot felul de gafe pe care le-am mai făcut. Şi credeţi-mă, eu chiar am ce să îmi amintesc:)) Încep să cred că replica “doar mie mi se putea întampla” a fost spusă ca să am eu cum să mă compătimesc😁
Pe bune, acum…. Hai să nu mai fim ipocriţi. Noi, nuuuu, niciodată. Doamne fereşte! Doar alţii, noi nu!..Hai să fim noi! Hai să facem cum trebuie, dar în felul nostru! Hai să nu mai judecăm!
Hai să ne îmbunătăţim pe noi, fără presiune, să o facem fiindcă ne dorim să evoluăm, nu să demonstrăm. Hai să ne încurajăm şi susţinem, să creştem împreună. Hai să fim indulgenţi, să ne înţelegem unii pe alţii. Hai s-o lăsăm mai uşor cu reproşurile, cu “fă/nu fă..fii aşa, dar nu prea aşa..”.
Să ascultăm mai mult, să vorbim mai puţin (în cazul meu, asta cu vorbitul mai puţin este…”work in progress”😁) Da’ cum ar fi sa fii tu!? Hai că o să mai tot greşim. Poate începem să ne asumăm şi să ne înţelegem mai mult. Dacă nu eşti conştient de ce şi cum ai făcut greşit, cum faci să repari?! Hai cu sinceritatea şi asumarea că ne lipsesc tare. 🙂