Mama

Sunt în faţa căminului, povestesc cu un prieten despre bani şi locuri de muncă. Îi spun că vreau să mă angajez că nu îmi mai ajung banii şi că m-am săturat să le tot cer părinţilor. Eu de mic copil am avut o viaţă împlinită, nu mi-a lipsit nimic niciodată, aveam foarte multe jucării, hăinuţe si atenţia tuturor din familie. Eram răsfăţată de toată lumea, primeam tot ce îmi doream şi rareori mi se refuza ceva.

Continuând discuţia îmi spune că lui îi e ruşine să le ceară părinţilor bani atunci când rămâne fără şi că se descurcă cu ce are pâna luna următoare când îi trimit ai lui alţii. Auzind lucrul acesta am rămas fără cuvinte şi au început să mi se deruleze în minte certuri cu mama mea pe tema banilor, reproşurile pe care i le făceam când nu avea sufiecienţi bani să îmi dea sau când îmi spunea că nu are în momentul respectiv. Mi se pune un nod în gât şi îmi vine să plâng din cauza  ruşinii pe care o simt faţă de mama mea şi faţă de omul care stă nedumerit în faţa mea şi nu înţelege de ce m-am blocat.

Încep să îi povestesc despre viaţa pe care am avut-o şi despre sacrificiile pe care mama mea le-a făcut ca să nu îmi lipsească nimic, ca să pot studia în Timişoara, ca să pot merge în excursii cu prietenii mei şi în timp ce îi povestesc realizez cât de norocoasă sunt că am o astfel de mama, că am o mamă. Continuând povestea îmi dau seama că am spus lucruri urâte la nervi, care au rănit-o şi pe care nu le pot lua înapoi dar care nu au oprit-o niciodată să îmi spună că mă iubeşte şi că e mândră de mine.

Aşa că, iartă-mă mamă! Iartă-mă te rog pentru că nu am ştiut să te apreciez,  pentru că nu ţi-am spus mai des : te iubesc. Iarta-mă pentru faptul că nu te îmbraţisez, că nu am mereu timp să te ascult când vrei să vorbeşti cu mine, pentru toate cuvintele care te-au rănit.Îmi pare rău mamă că sunt egoistă, că nu am răbdare cu tine şi pentru că nu îţi ofer întotdeauna atenţia mea. Tu mereu ai avut timp pentru mine chiar şi atunci când făceai altceva; întotdeauna ai fost preocupată de mine şi ai avut răbdare să mă înveţi tot ce am nevoie. Vreau să mă ierţi pentru că nu am ştiut să îmi arăt iubirea faţă de tine,  pentru că m-am închis în mine şi nu am mai reuşit să mă apropi de tine cum o făceam când eram mică. Îmi pare rău că m-am îndepărtat, să ştii că şi la vârsta mea am nevoie de tine, să mă asculţi, sau să îmi dai un sfat .

Te iubesc mamă şi te voi iubi mereu.

sursa foto: pexels