Dezamagire

Nu voi uita niciodată cuvintele: „ Tu nu o să devii nimic niciodatăˮ , care îmi răsună de fiecare dată în minte când îl văd.  Sunt cuvintele care îmi amintesc de fiecare dată că trebuie să lupt pentru ceea ce îmi doresc, că nu trebuie să renunț fără ca măcar să fi încercat toate posibilitățile. Sunt cuvintele care mă motivează să dau tot ce am mai bun din mine, să aspir mereu la mai mult și să nu cedez oricât de greu mi-ar fi.

Cu vorbele acestea impregnate în minte,am devenit o persoană ambițioasă, care vrea cu orice preț să câștige mereu sau să obțină ceea ce își dorește. Unii spun că sunt ca un copil răsfățat, care se supără dacă nu obține ceea ce își dorește și că nu știu să accept un refuz. Nu îi pot contrazice, am crescut înconjurată de oameni care îmi acordau multă atenție și care îmi ofereau de fiecare dată tot ce îmi doream. Am fost un copil iubit, familia mea m-a răsfățat încă de când eram un bebeluș și nu îmi refuzau aproape niciodată dorințele. Îmi cumpărau tot ce îmi doream, chiar dacă nu imediat, dar făceau în așa fel încât să nu îmi lipsească nimic.

Când am crescut am încercat din răsputeri să îi demonstrez persoanei care a avut cel mai mare impact asupra vieții mele că se înșeală și că o să devin cineva. Așa că am început să lupt pentru ceea ce îmi doresc, să îmi dau silința pentru a face lucrurile cât mai bine, să îmi depășesc mereu limitele și să mă motivez pentru a duce lucrurile la bun sfârșit. Aveam momente în care mă întrebam dacă merită să mă zbat atât, dacă acel lucru este ceea ce îmi doresc sau dacă tot ce fac este doar o tentativă de a-mi umple un gol lăsat de acele cuvinte.

După multe încercări de a-i demonstra că vorbele lui nu sunt adevărate, după multe încercări de a-l face să fie mândru de mine și să mă aprecieze pentru eforturile și reușitele mele, am încetat să mai sper la vreo reacție din partea lui, am încetat să mai aștept o vorbă bună, o încurajare sau o laudă din partea lui.

sursa foto: pexels