Sunt în faţa căminului, povestesc cu un prieten despre bani şi locuri de muncă. Îi spun că vreau să mă angajez că nu îmi mai ajung banii şi că m-am săturat să le tot cer părinţilor. Eu de mic copil am avut o viaţă împlinită, nu mi-a lipsit nimic niciodată, aveam foarte multe jucării, hăinuţe si atenţia tuturor din familie. Eram răsfăţată de toată lumea, primeam tot ce îmi doream şi rareori mi se refuza ceva. Continuând discuţia îmi spune că lui îi e ruşine să le ceară părinţilor bani atunci când rămâne fără şi că se descurcă cu ce are pâna luna următoare când îi trimit ai lui alţii.…