Experiența Beko/Grundig
Aș vrea să vă spun o mică poveste despre cum am ajuns să îmi găsesc job-ul pe care l-am urât de la bun început dar am ajuns să îl accept și oarecum să nu îl mai detest așa de mult. Deci să începem:
Eram în ultimul an de facultate, trebuia să îmi dau licența, mă despărțisem de prietenul meu și parcă toate îmi mergeau pe dos. Trebuia să găsesc o soluție să rămân în Timișoara pe timpul verii și trebuia să îmi găsesc neaparat un job ca să mai pot locui în cămin deoarece nu aveam bani de chirie, mai ales singură fiind și având în vedere prețurile chiriilor. Așa că am aplicat pe toate site-urile și grupurile în speranța că îmi voi găsi în final un job care să mă țină în Timișoara pentru cât mai mult timp, dar ca să vedeți nicio firmă nu m-a contactat, doar cele care doreau să fac practică/ la ei pe vară, ceea ce nu mă ajuta deoarece eu terminam facultatea, nu mai avea nevoie de practică. Eram disperată, mega stresată cu licența, eram depresivă că mă despărțisem de prietenul meu și pe lângă asta se mai apropia și licența și eu trebuia sa lucrez la ea și să învăț pentru examenul final.
Ca să vedeți că Dumnezeu mă iubesște, mă sună într-o zi un prieten și mă întreabă dacă mi-am gasit job, îi spun că nu și apoi îmi spune că verișoara lui recrutează promoteri și dacă nu vreau să promovez un brand de electrocasnice mari pentru o perioadă mai lungă de timp. Entuziasmată de veste îi spun că vreau, vorbesc cu verșoara lui, am interviu pe messenger cu project managerul proietului și îmi zice că m-am descurcat foarte bine și că mă așteaptă la București la un training de 3 zile, ca să mă familiarizez cu produsele și cu aspectul de Brand Ambassador. Și uite-mă la București pentru prima dată în viața mea, pierdută și ruptă de realitate uitându-mă la mulțimea de oameni care circula ca furnicile și la mașinile care se claxonează neîncetat și blochează străzi. În gândul meu eram: Unde naiba am ajuns? Sunt cumva in junglă și nu știu? Aduceți maimuțele vă rog:)) În fine, întreb eu pe toata lumea cum ajung la pensiunea unde trebuia sa fiu cazată și într-un final ajung la destinație, ma întâlnesc cu colegii mei de training, ne împrietenim foarte repede și ne îndreptăm spre locația unde trebuia să se întâmple training-ul. O să sar peste aspectele legate de training și de distracția avută în București și o sa vă spun ce a urmat să fac după training. Ajunsă în Timișoara trebuia sa încep să lucrez de joi până duminică în fiecare săptămână, ceea ce mie mi se părea crunt deoarece asta însemna să nu am niciun weekend liber dar m-am conformat pentru că aveam nevoie de bani și voiam să stau în Timișoara. Bun, m-am dus la locația în care trebuia să promovez electrocasnicele, m-am împrietenit foarte repede cu angajații de acolo și așa a ânceput aventura Beko/Grundig. A, nu v-am spus ce trebuia să fac la job: cam nimic.(glumesc) Trebuia să abordez clienți, să le recomand produsele Beko/Grundig și să îî fac să le cumpere sau cel puțin să îi fac să ia în considerarea achiziționarea produselor de lacel puțin una dintre cele doua branduri. Așa că asta m făcut aproape un an urând fiecare weekend în care trebuia să merg la weekend și să vorbesc cu tot felul de oameni care mai erau și enervanți sau sâcâitori dar am acceptat pentru că nu aveam altă variantă. Dar, există și o parte bună a job-ului: mi-am facut prieteni, relații, am învățat să vorbesc cu oamenii, să nu mai îmi fie frică, să mă exprim cât mai ușor fără să ma blochez și am mai învățat să vând . Acum nu mai lucrez pentru Beko, dar ironia sorții este că tot în vânzări lucrez dar măcăr nu în fiecare weekend și colegii sunt tot aceeași ceea ce mă bucură foarte tare.
